RSS

Category Archives: Diverse

Final de drum

Am decis sa scriu acest post la mai bine de un an de cand am parasit Barcelona in favoarea Irlandei. Voi lasa in continuare continutul disponibil, dar cu notificarea ca nu voi actualiza nimic. Motiv e evident: nu mai sunt la curent cu situatia iar orice cautare pe care eu as face-o online o poate face si oricine altcineva.

Nu cred ca voi porni un nou blog asemanator despre mutarea in Irlanda, deoarece exista deja o comunitate solida, cu prezenta online, atat ca forum (www.romaniancommunity.net) cat si pe Facebook. Nu-mi ramane decat sa va doresc mult noroc daca va decideti sa va stabiliti in Spania si sper ca experienta avuta de mine sa va fie de folos.

 
Leave a comment

Posted by on February 25, 2014 in Diverse, Personal

 

Da’ noi cu cine votam, coane Fanica?

Saptamana trecuta au fost in Spania alegeri la nivel local si de comunitati autonome. N-am dat prea mare atentie, pentru ca, de obicei, evit sa ma interesez prea mult de politica. Mai ales ca nu cunosc suficient cine si ce face pe aici. Am aflat insa ca, per ansamblu, Partidul Popular a devansat Partidul Socialist, care detine in acest moment puterea la nivel national.

In ultima luna, strazile au fost pline de afise si banere electorale. N-am vazut insa nici un asemena afis lipit pe stalpi, cladiri sau poduri. Toate erau atarnate sau intinse intre stalpi. Si au disparut de pe strazi dupa nici o saptamana, spre deosebire de orasele romanesti unde mai poti gasi din cand in cand afise cu Emil Constantinescu, ramase din 1996.

Ne-am amuzat de asemanarea dintre ‘catindatul’ de mai sus si primarul Iasului, Gheorghe Nichita. Judecati si voi daca am avut dreptate sau nu.

Acum cateva clipe am lasat televizorul deschis pe un canal de stiri national, unde se transmite in limba spaniola, in loc de catalana. Si l-am vazut pe primul ministru, Zapatero, care isi asuma raspunderea, intr-o conferinta de presa, pentru esecul partidului in ultimele alegeri. Motivul principal fiind politicile anti-criza ale guvernului, care au provocat multa nemultumire in toata tara.

Nu ma pot abtine sa nu fac o comparatie cu circul politic de la noi, unde se practica improscatul cu noroi in adversari, aruncarea pisicii moarte in curtea vecinului, santajul, balacareala publica. Unde se face totul posibil in a arunca vina pe oricine altcineva, pe mostenirea dezastruoasa a guvernarii anterioare, pe partenerii de coalitie, pe opozitia care pune bete in roate, pe furatul alegerilor, pe flacara violeta si paranormali. Nu vezi pe nimeni sa isi asume raspunderea pentru greselile facute. Toti sunt specialisti si au solutia miraculoasa pentru salvarea situatiei cand sunt in opozitie si isi dau cu stangul in dreptul cand ajung la putere.

Sunt sigur ca si aici, in Spania, sunt destule mizerii pe scena politica. Dar parca nu sunt la fel de vizibile. Se mai pune inca pret pe imaginea publica, unde e necesara o anumita prestanta. La noi s-a trecut deja de mult de acest stadiu. Am avut timp in ultimii 20 de ani sa vedem toate partidele importante ajunse la putere si am putut vedea ca toti sunt la fel de incompetenti. Nu ne ramane decat sa ne intrebam, nedumeriti, ca si Cetateanul Turmentat: “Da’ noi cu cine votam?”.

 
Leave a comment

Posted by on May 28, 2011 in Diverse, Romania

 

Tags: , , ,

… si Pastele acasa, in Gava Mar

In ultimii ani, de sarbatori (fie Paste, fie Craciun) aveam un program mai mult sau mai putin batut in cuie: vizite la parinti (si la unii si la altii), la nasii de cununie, la nasii mei de botez si la prietenul nostru Cosmin. Varia doar ordinea in care ajungeam intr-un loc sau altul. Marele avantaj era ca nu trebuia sa ne agitam prea tare cu pregatirile culinare, fiind mereu pe drumuri si aprovizionandu-ne copios din cele preparate de mame.

Anul acesta insa, cei dragi sunt la 2500 km departare. Asa ca, in premiera, stam acasa de Paste si ne-am pregatit singuri cele de cuviinta. Fiind numai noi doi (si pisicile), am ales sa pregatim din timp lucrurile esentiale (oua vopsite, pasca si cozonac) si sa improvizam restul in functie de inspiratie si pofte.

In primul rand, ouale: Carrefour Discount, marime medie, la 1.05 euro duzina. Se gasesc si la 1 euro in centrul comercial din El Prat, dar la o distanta de 11km in loc de 3. Vopseaua e adusa din tara, iar modelul artistic e unul original conceput de sotioara.

Pe locul doi: cozonacul. Nici unul dintre noi nu este mare consumator de cozonac traditional. Asa ca onoarea a revenit unei retete speciale: Cozonac RosenKrantz – o delicatesa de origine germana. Multumirile pentru reteta trebuie acordate Gabrielei, care a publicat-o pe situl personal. Reteta am incercat-o pentru prima data in ianuarie, cand am obtinut un gust foarte asemanator cozonacilor secuiesti – deliciosii Kurtos cu care ne delectam in Iasi la sarbatorile Sf. Parascheva sau cand ne poarta drumurile prin Cheile Bicazului. Iata mai jos o poza a acestei variante, mustind a sirop de caramel.

Pentru ca recomandarea doctorului este sa trec la regim alimentar, varianta preparata pentru azi se poate numi “light”: cantitatile de zahar au fost reduse cu 1-2 linguri in fiecare pas al retetei. Se observa cu ochiul liber diferenta de caramel intre cele doua versiuni. Asta nu inseamna ca varianta dietetica a iesit mai putin buna.

Pe locul trei: pasca. O variatie a retetei oferite de Edith Francu, diferenta fiind un aluat de placinta asezat la fundul tavii si mici modificari ale compozitiei (pe ici, pe colo, prin partile esentiale). Totul rumenit un pic mai mult decat e necesar. Avantajul e ca se poate elimina aluatul putin ars de dedesubt, lasand compozitia numai buna de savurat. N-am mai avut rabdare sa pozez pasca in mod separat, asa ca singura poza e combinatia de la inceputul articolului.

La capitolul pofte se numara clatitele pregatite de Ana dis de dimineata si savurate cu crema de ciocolata (ea) si marmelada de fructe de padure (eu).

In completare se afla parjoalele/chiftelutele preparate de acum o saptamana pentru ziua de nastere a Anei si pastrate la congelator. Ca garnitura, o combinatie de legume preparate in la abur in cratita Zepter (cartofi, ciuperci, muguri de sparanghel, morcov, usturoi verde), cu un pic de apa si o lingura de ulei de masline. Gustos si sanatos.

 
Leave a comment

Posted by on April 24, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , ,

Pastele la Barcelona

Primul Paste petrecut departe de tara. Se fac aproape sapte luni de la sosirea in Barcelona si pot spune ca acesta e primul contact important pe care l-am avut cu romanii de aici. E drept ca ne-am mai intersectat pe strada, prin autobuz sau in supermarket cu alti conationali. Dar cel mai adesea interactiunea se limita la o inclinare a capului, o confirmare reciproca a faptului ca ne recunosteam nationalitatea si atat. Plecam fiecare in treaba lui, grabiti sa ne rezolvam treburile. Au fost si situatii cand am evitat contactul complet – persoanele respective facand parte din acea categorie pe care o evitam si in tara: galagioasa, ostentativa, “baieti de baieti”, “fete de fete”, cocalari si pitipoance. Genul care se lauda in gura mare cu cate tepe a tras fraierilor in ultima saptamana, cate smenuri a facut, cu cate “fetite” s-a “combinat”. Totul in gura mare si la un volum care se face auzit in intreg autobuzul sau vagonul de tren. Astea sunt cele doua fete ale comunitatii romanesti din Barcelona: cei veniti la munca cinstita si cei veniti la smenuri si invarteli. Si datorita lor, azi-noapte, pot spune ca m-am simtit putin ca in tara, cu bune si mai putin bune.

Aseara am fost la slujba de Inviere tinuta in Parohia Sf. Gheorghe. Deoarece nu s-a reusit construirea unei biserici proprii, slujbele se tin de obicei in biserica parohiei catolice St. Ferran, la cateva sute de metri de Piata Espana. Aseara insa, in mod exceptional, slujba s-a tinut la biserica spitalului Sant Pau, in apropiere de vestita Sagrada Familia. Din discursul preotului, se pare ca doar la cateva sute de metri se afla terenul cumparat de parohie pentru ridicarea bisericii, actiune blocata insa de lipsa banilor.

Sa revenim insa la oile noastre. Cum spuneam, vreme de o ora si jumatate, ne-am simtit mai aproape de casa si de cei dragi. Vreme de o ora si jumatate am auzit in jur numai romaneste, fara sa ne chinuim sa intelegem ce vorbesc cei de langa noi. Am vazut cateva sute de oameni adunati impreuna ca sa mai uite de dorul de casa. Majoritatea tineri sau in floarea varstei, multi cu copii de mana sau in carucioare. Oameni fortati de situatia din tara sa isi caute norocul pe meleaguri straine.

Am vazut si partea mai putin atragatoare: masini parcate la gramada pe strada, in fata bisericii, cu geamurile coborate din care rasunau manele; grupuri pe scarile de la intrare, cu dozele de bere in mana si tigarile aprinse, cativa vanzatori de lumanari, imbiind lumea sa le cumpere marfa. Erau lumarari decorative, de pus in sfesnice pe masa – macar daca ar fi fost tip candela. Nu am retinut pretul, dar am fost mai bucuros sa platesc 2.5 euro inauntru pe o lumanare mare din ceara curata.

Desi biserica e de dimensiuni mari, asemanatoare cu cele ale Mitropoliei din Iasi, era totusi plina de oameni. A durat aproape jumatate de ora pana s-a facut cat de cat ordine, eliminandu-se inghesuiala de la intrare si de pe culoarele dintre randurile de banci. Dupa aceea a fost chiar o atmosfera foarte placuta. In mod normal am probleme cu bisericile pline in timpul slujbelor, din cauza aerului inchis si a fumului de lumanari. Aici insa, tavanul foarte inalt si usile deschise au ajutat la ventilatie, iar durata participarii a fost limitata mai mult de oboseala si de pretul biletului de parcare.

Per ansamblu, a fost o experienta foarte placuta, completata de parfumul copacilor infloriti pe drumul spre parcarea unde lasasem masina (salcami si, probabil, iasomie, conform slabelor nostre cunostinte botanice).

Vorbind de parcare: exista o parcare subterana vis-a-vis de biserica St Pau, dar era plina in momentul in care am ajuns noi. Am gasit locuri insa in parcarea spitalului, aflata sus pe deal, in partea opusa a complexului. Am platit 5.10 euro pentru aproape doua ore. Tot acolo exista si o parcare in aer liber, cu automat de tichete. In mod obisnuit, tarifele sunt mai mici in acest caz, dar stationarea are durata limitata.

 
2 Comments

Posted by on April 24, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , , ,

Ora Pamantului

Am mai auzit in trecut aceasta expresie (Ora Pamantului / Earth Hour), dar marturisesc ca nu i-am acordat prea multa atentie. Nu prea obisnuiesc sa urmaresc stirile, asa ca descrierile evenimentului au cam trecut pe langa mine pana acum. Tot ce stiam era ca, intr-o anumita zi, la un anumit moment, participantii la acest eveniment inchid toate luminile si aparatele electrice, intr-un efort de a trage un semnal de alarma privind risipa de energie. De obicei aflam detalii dupa eveniment, cand descrierea activitatilor aparea la programele de stiri.

Anul acesta am devenit constient de eveniment datorita YouTube. Aseara am fost intrigat de prezenta unui intrerupator langa titlul clipurilor video, care, la activare, “stingea lumina” in pagina, inlocuind fundalul alb cu unul negru. Nu am rezistat curiozitatii de data asta si am cautat mai multe informatii. In plus, am decis sa scriu articolul de azi pe acest subiect, in loc de ce aveam de gand initial (despre cum e sa fii sofer in Barcelona).

Ideea cu “stinsul luminii pe site” a fost adoptata si de Google acum cativa ani, dar au renuntat la ea, deoarece majoritatea vizitatorilor erau derutati de noul aspect. In plus, conceptia conform careia o pagina neagra necesita mai putina energie pentru afisare e valabila numai incazul monitoarelor cu ecran OLED, care nu sunt inca suficient de raspandite. Cred, totusi, ca e un simbol suficient de puternic, asa ca am schimbat si eu tema blogului pe una intunecata.

Urmarind situl oficial, am fost uimit de multitudinea de orase spaniole participante. Numai in Barcelona, lista monumentelor ce vor fi “deconectate” pe parcursul evenimentului este impresionanta: Sagrada Familia, Arcul de Triumf, Primaria, Castelul Montjuic si multe altele. Nu cred insa ca am sa ajung in oras pentru eveniment, caci vremea se anunta mai putin prietenoasa cu activitatile in aer liber.

Pentru cei interesati, iata o lista de resurse:

Iata si doua din clipurile oficiale ale evenimentului de anul acesta:

Ca tot e vorba de activitati ecologice, nu pot sa nu remarc atentia data protejarii mediului de catre autoritatile din Barcelona. Este puternic incurajata folosirea scuterelor si bicicletelor in locul masinii personale. Exista chiar si un serviciu de bike-sharing care, in schimbul unei taxe anuale relativ infime, iti permite sa folosesti o bicicleta timp de maxim 30 de minute, pentru a ajunge la destinatia dorita. Depasirea timpului este taxata suplimentar, iar accesul gratuit se reseteaza dupa 2 ore de pauza.

In comparatie cu Iasi (din experienta personala) sau Bucuresti (din auzite), transportul public local e cu ani-lumina inainte. E foarte usor sa te deplasezi in oras si in suburbii folosind metroul si trenurile locale (ceea ce ar echivala cu metroul usor din Bucuresti), care circula cu o frecventa mare si destul de punctual. In general, caci apar si exceptii, mai mult sau mai putin frecvente. Garile importante beneficiaza de parcare publica gratuita, astfel ca poti veni cu masina personala pana la gara, si de acolo sa iei trenul pentru a ajunge in centrul orasului. O mare parte din autobuze circula pe combustibili alternativi, majoritatea sunt relativ noi si nu am vazut pana acum nici unul care sa geama din toate incheieturile si sa lase in urma nori sufocanti de fum. In plus, pe arterele principale, exista benzi separate pentru taxiuri si autobuze, special pentru a reduce timpii morti din trafic. E posibil astfel ca la orele de varf sa ajungi mai repede cu autobuzul decat cu masina personala. Nu mai vorbim de tren sau metrou.

Stiu ca in Romania se discuta introducerea pungilor biodegradabile pentru cumparaturile din supermarket. Aici, la magazinele Carrefour ti se ofera pungi biodegradabile din amidon de cartofi pentru cumparaturi (la pretul de un eurocent pe bucata). La Caprabo/Eroski (cel mai mare lant de magazine spaniol), daca ai venit cu sacosa de acasa, ti se da un discount de cativa centi, contravaloarea pungilor de plastic. Toate lanturile de supermagazine au sacose refolosibile, imprimate cu logo-ul propriu. Nu stiu inca daca poti sa schimbi aici sacosa deteriorata pentru una noua, dar in Iasi era posibil acest lucru, la Carrefour. Personal, am tot timpul in portbagaj cateva asemenea sacose: e suficient sa vin cu carutul pana la masina si sa transfer cumparaturile in sacose si genti, fara sa ma tem ca s-ar putea rupe punga de plastic si sa imprastii totul pe jos.

In plus, se da o atentie sporita reciclarii gunoaielor. Exista containere pentru sticla (vopsite in verde), recipiente de plastic (galben), cu exceptia celor pentru substante toxice, resturi organice (maro), hartie si carton (albastru). La supermarketuri se gasesc containere pentru depozitarea bateriilor uzate, iar recent, pe canalele tv se distribuie o serie de spoturi pentru colectarea si reciclarea becurilor si tuburilor fluorescente uzate. Nu stiu inca daca se face colectarea separata a dozelor de aluminiu, precum cele de la cutiile de suc sau bere.

Sa revenim insa la tema initiala. Discutiile despre Ora Pamantului, cumulate cu recentele evenimente tragice din Japonia, ma trimit cu gandul la un clip al regretatului George Carlin, pe tema “Salvarii Planetei”:

E drept ca ideile prezentate sunt parte dintr-un act satiric si trebuie considerate ca atare. E de la sine inteles ca sunt pline de exagerari, in scopul de a starni rasul spectatorilor. La fel cum e de necontestat ca un sambure de adevar exista totusi. Planeta nu are nevoie de noi, ci noi avem nevoie de ea. Cred ca e cazul sa ne folosim de egoismul natural al fiintelor umane: nu trebuie sa fim cavaleri idealisti care lupta pentru salvarea domnitei Pamant, aflata la ananghie. Miza e mult mai mare: supravietuirea noastra, a copiilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri, ca sa parafrazam cronicarii de demult.

E mai usor sa te motivezi invocand interese personale decat niste idei abstracte. Iar marea majoritate a oamenilor (inclusiv subsemnatul) nu a ajuns inca la nivelul prezentat de Capitanul Picard in Star Trek. Nu suntem suficient de evoluati ca mentalitate incat sa fim manati numai de idei superioare si de idealuri marete. Reducerea poluarii, salvarea pinguinilor, extinderea desertului, criza apei potabile, criza energetica si multe altele par notiuni abstracte pentru persoana din fata televizorului sau a calculatorului.

De aceea propun urmatorul exercitiu mental: de fiecare data cand aprindem un bec, sa ne gandim ca nu facem altceva decat sa crestem valoarea facturii de energie. Avem nevoie neaparat sa tinem acel bec aprins? E unul din becurile clasice, cu filament? Sau unul economic, ce consuma de 3-4 ori mai putina energie? Avem nevoie sa tinem deschise in acelasi timp calculatorul, televizorul si sistemul audio? Avem nevoie sa deschidem robinetul la maxim cand ne spalam pe dinti? Cata apa curge inutil in timp ce manevrati periuta in gura? Cat costa acea apa? E neaparata nevoie sa pornim aerul conditionat sau e suficient sa deschidem larg fereastra? Si exemplele pot continua. Cred ca va fi mai usor sa reducem risipa daca o vom cuantifica in costuri directe pentru buzunarul propriu.

Efectele nu vor fi vizibile imediat. Dar daca fiecare dintre noi participa cate putin, rezultatele adunate vor conta. Imi aduc aminte de o vorba veche: nu te poti numi om implinit daca nu ai construit o casa, nu ai plantat un pom si nu ai sapat o fantana. Dupa acest criteriu … cati dintre noi ne putem considera oameni impliniti?

 
Leave a comment

Posted by on March 26, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , ,

Super-Luna

Se pare ca azi am avut parte de un eveniment aparte. Cea mai mare luna din ultimii 20 de ani – cu 14% mai mare si cu 30% mai luminoasa – “Super Luna“. Suna a reclama de detergent, nu? Din fericire, zilele senine au revenit dupa o saptamana de ploaie abundenta. Nu pot spune cu ochiul liber ca pot percepe diferenta fata de alte luni pline. Asa ca am facut cateva poze ca sa “imortalizez” evenimentul.

Dunga luminoasa din ultima poza e de fapt un avion decoland de pe aeroportul El Prat (BCN) aflat la cativa km departare, care a trecut prin cadru, de-a lungul celor 10 secunde de expunere. Pacat ca nu a putut iesi mai clara. Cred ca un trepied ar trebui sa fie curand pe lista mea de cumparaturi.

P.S. Bineinteles ca intr-o asemenea seara frumoasa nu se putea fara o plimbare sub clar de luna pe plaja. Asa ca am profitat de ocazie sa mai fac cateva poze. Si mi-am intarit convingerea ca am neaparata nevoie de un trepied daca vreau sa mai repet experienta. E aproape imposibil sa realizezi fotografii de noapte cu expunere prelungita tinand camera in mana.

 
Leave a comment

Posted by on March 19, 2011 in Diverse

 

Tags: , ,