RSS

Category Archives: Viata in Barcelona

Fantana magica de la Montjuic

Intr-unul din articolele anterioare (cel dedicat vizitei la Poble Espanyol) am promis sa aduc mai multe detalii despre o alta atractie turistica aflata la poalele dealului Montjuic – asa-numita “Fantana Magica”. In esenta e vorba de o fantana arteziana complicata, cu elemente mobile care permit dirijarea jeturilor de apa. Se adauga o instalatie de lumini si una de sunet, iar rezultatul final e o armonie de miscare si culoare, in ritmul muzicii care se aude in difuzoare. Si pentru ca e mai simplu sa arat despre ce e vorba decat sa explic in cuvinte, iata o mica mostra a spectacolului:

Cum spuneam mai inainte, am ajuns la Fantana dupa ce am iesit din Poble Espanyol si ne-am invartit putin pe langa Stadionul Olimpic. Deoarece in perioada respectiva avea loc un targ international auto, toata strada dintre Piata Espanya si dealul Montjuic era inchisa publicului, iar accesul in zona respectiva se facea numai pe baza de bilete. Cordonul se intindea inclusiv in jurul fantanii, asa ca am decis sa asteptam sus, pe treptele din fata Muzeului National de Arta a Cataluniei. Nu eram singurii cu aceste idei, asa ca pana la ora 21 toata zona era intesata de lume.

Reprezentatiile incep la ora 21 si au loc la fiecare 30 de minute, cu o durate de aproximativ 10 minute fiecare. Pentru ca la ora 9 era inca destula lumina afara (soarele abia apusese), prima reprezentatie a fost mai putin impresionanta, mai ales ca intre fantana si deal se afla un set de coloane care impiedicau vizibilitatea intr-o mica masura.

Am profitat de pauza de dupa prima reprezentatie pentru a veni mai aproape, mai ales ca de acum se permisese accesul in jurul fantanii. A fost interesant faptul ca la intrarea in zona ingradita se afla un “agent de securitate” (mai degraba un paznic, destul de inaintat in varsta), care ne-a indemnat sa tinem gentile (si posetele) in fata noastra tot timpul si sub supraveghere. Eu aveam deja rucsacul pus in fata, ca un marsupiu: in Barcelona risti sa fii buzunarit fara sa iti dai seama, mai ales in inghesuiala.

Ana si prietenii care ne insoteau au ramas ceva mai in spate, in timp ce eu am inaintat cu trepiedul si camera pana langa fantana. Erau deja o multime de oameni asezati pe iarba, multi altii imprejur in picioare sau pe scaunele “imprumutate” de la terasele de alaturi. Am avut noroc sa prind un loc pe inelul exterior de beton al zonei verzi, unde persoanele din fata statea jos pe iarba, lasandu-mi campul vizual liber. Asta nu inseamna ca nu au aparut si “intrusi” care voiau sa fata o poza mai de aproape si cautau sa profite de zona libera din fata mea. Din fericire, se retrageau rapid, cerandu-si scuze, cand le spuneam ca filmez si imi intra in cadru. A fost foarte amuzant faptul ca, dupa cateva “incidente” de acest fel, doua fete din spatele meu, care stateau pe scaunele de la terasa, au inceput sa atraga si ele atentia persoanelor care intrau in cadru.

Cu ocazia asta am reusit, pentru prima data, sa umplu cardul de memorie, deoarece filmatul la calitate maxima inghite spatiu cu o viteza teribila. Din pacate, calitatea penibila a internetului de care ma folosesc aici m-a impiedicat sa incarc si al doilea film, mult mai lung. Asa ca, tot ce pot oferi, e o galerie de fotografii:

Click pentru galeria foto

In plus am avut avantajul de a avea luna plina, dupa cum se vede in fotografia de mai sus, asa ca spectacolul a fost complet, daca includem proiectoarele laser din spatele muzeului si fantanile mai mici dintre scari. Din pacate nu am putut sta pana la final, deoarece trebuia sa prindem ultimul autobuz.

Programul spectacolelor este urmatorul:

  • din Ianuarie pana in Aprilie: vineri, sambata si duminica, intre orele 19:00 – 21:00
  • din Mai pana in Septembrie (programul de vara): joi, vineri, sambata si duminica, intre orele 21:00 – 23:00
  • 30 Septembrie pana pe 25 Noiembrie: inchis pentru revizia anuala
  • 26 Noiembrie pana pe 22 Decembrie: vineri si sambata, intre orele 19:00 – 21:00
  • 23 Decembrie pana pe 6 Ianuarie (programul sarbatorilor de iarna): joi, vineri, sambata si duminica, intre orele 19:00 – 21.00

Pe ansamblu, e una din cele mai spectaculoase atractii ale Barcelonei. Daca vreti sa vedeti programul complet, nu strica sa aveti la voi o sticla de apa si o gustare. Si, ca in orice loc aglomerat din acest oras, atentie la buzunare si la obiectele personale.

 
 

Tags: ,

Poble Espanyol

Una din cele mai vizitate atractii turistice ale Barcelonei este Poble Espanyol (in traducere: “Satul Spaniol”). Situat pe dealul Montjuic, complexul a fost construit cu ocazia Expozitiei Internationale din 1929. Initial, era planificat sa fie demolat la finalul expozitie. Datorita succesului avut si a numarului foarte mare de vizitatori, “Satul Spaniol” a evitat aceasta soarta si a ramas un obiectiv permanent pe harta Barcelonei.

Poble Espanyol e conceput ca un sat adevarat: inconjurat de ziduri de protectie, cu o poarta masiva, numeroase piete (inclusiv una enorma, chiar la intrare), stradute intortocheate, alei inguste cu balcoane mici, pline de flori, chiar si o mica manastire. Fiecare “mahala” e dedicata unei regiuni a Spaniei, ilustrand trasaturile principale ale arhitecturii locale.

Biletul de intrare costa in jur de 9 euro pentru adulti, 6.60 pentru studenti, elevi si pensionari si 5.60 pentru copiii intre 4 si 12 ani. Exista si combinatii speciale pentru familii sau abonamente pentru vizitatori frecventi. Orarul de vizitare si preturile complete sunt disponibile pe situl oficial.

De ce ar exista vizitatori frecventi? Deoarece Poble Espanyol nu e pur si simplu un muzeu in aer liber. Exista cafenele, restaurante, ateliere de artizanat si mestesuguri traditionale, magazine de suveniruri si multe altele pentru care merita sa revii. De exemplu, aici se gaseste unul din ultimele doua cuptoare traditionale de sticla care mai functioneaza in Spania si care arde tot timpul, fara sa fie stins vreodata. Sau un atelier de pielarie traditional, unde poti vedea cum se fac tot soiul de articole, de la curele, la sei pentru cai. Poti lua o gustare sau pranzul la un restaurant, poti degusta vinuri la crama sau savura o cafea pe terasa. Iar daca ai chef de ceva dulce, merita sa vizitezi “La Casa del Chocolate”. Garantat.

Si pentru ca e destul de greu sa exprimi in cuvinte intreaga experienta, am sa las fotografiile sa vorbeasca. Dati click pe poza pentru a accesa intreaga galerie.

Click pentru mai multe fotografii

Ce alte chestii interesante ar mai fi de spus? Cred ca e primul loc in Barcelona unde am fost intampinati in limba engleza de cum intri in magazin. Foarte probabil ca “Holla”-ul turistilor nu suna cum trebuie in urechile localnicilor, asa ca nu ezita sa te apeleze in engleza. S-a ajuns astfel la cateva situatii amuzante, in care noi ne straduiam sa ne exprimam in spaniola, iar vanzatorul ne raspundea in engleza.

Preturile in magazine sunt variate. Pe de o parte, am vazut maruntisuri si suveniruri mai ieftine decat in centrul orasului. Pe de alta parte, poti da si de preturi astronomice. Ma refer aici la cateva ateliere de sticlarie si portelan, unde preturile articolelor pot ajunge lejer la cateva sute sau chiar mii de euro.

Nu toate magazinele permit fotografiatul inauntru, asa ca am fost nevoit sa mai fac pe furis unele. Imi sta in minte mai ales un magazin, dedicat otelurilor de Toledo si incrustarilor cu foita de aur, care la intrare avea o armura completa. Pentru ca vizitatorii sa nu faca fotografii prin usa magazinului, pe armura era pusa o bucata mare de oglinda. Pacat, pentru ca erau foarte multe lucruri interesante inauntru.

Iata si cateva fotografii din magazine, facute mai mult sau mai putin pe furis:

E indicat sa rezervi cateva ceasuri bune pentru a putea vizita pe indelelete toate cladirile, magazinele si atelierele. Vizita noastra a durat 3-4 ore si poate am mai fi lungit-o, dar era seara si se inchideau magazinele. Si nu strica sa aveti si ceva bani in plus in buzunare. Sigur veti fi tentati sa cumparati cate ceva din fiecare loc.

Daca aveti o zi intreaga la dispozitie, iata un posibil program de urmat. Poble Espanyol si Muzeul National de Arta al Cataluniei (aflat in vecinatate) ofera posibilitatea unui bilet comun de 15 euro pentru ambele locatii. Astfel, va puteti petrece dimineata vizitand galeriile muzeului, apoi coborati in Poble Espanyol, unde luati pranzul. Deoarece magazinele si atelierele se inchid mai devreme decat restaurantele si cafenelele, la terminarea vizitei puteti lua cina inainte de iesire. Si pentru a termina seara intr-un mod fantastic, merita sa petreceti macar o ora la spectacolul de apa si lumini de la Fantana Magica, incepand cu ora 21. Dar despre aceasta atractie voi scrie in articolul urmator.

 
Leave a comment

Posted by on May 21, 2011 in Locuri de vizitat

 

Tags: , , ,

… si Pastele acasa, in Gava Mar

In ultimii ani, de sarbatori (fie Paste, fie Craciun) aveam un program mai mult sau mai putin batut in cuie: vizite la parinti (si la unii si la altii), la nasii de cununie, la nasii mei de botez si la prietenul nostru Cosmin. Varia doar ordinea in care ajungeam intr-un loc sau altul. Marele avantaj era ca nu trebuia sa ne agitam prea tare cu pregatirile culinare, fiind mereu pe drumuri si aprovizionandu-ne copios din cele preparate de mame.

Anul acesta insa, cei dragi sunt la 2500 km departare. Asa ca, in premiera, stam acasa de Paste si ne-am pregatit singuri cele de cuviinta. Fiind numai noi doi (si pisicile), am ales sa pregatim din timp lucrurile esentiale (oua vopsite, pasca si cozonac) si sa improvizam restul in functie de inspiratie si pofte.

In primul rand, ouale: Carrefour Discount, marime medie, la 1.05 euro duzina. Se gasesc si la 1 euro in centrul comercial din El Prat, dar la o distanta de 11km in loc de 3. Vopseaua e adusa din tara, iar modelul artistic e unul original conceput de sotioara.

Pe locul doi: cozonacul. Nici unul dintre noi nu este mare consumator de cozonac traditional. Asa ca onoarea a revenit unei retete speciale: Cozonac RosenKrantz – o delicatesa de origine germana. Multumirile pentru reteta trebuie acordate Gabrielei, care a publicat-o pe situl personal. Reteta am incercat-o pentru prima data in ianuarie, cand am obtinut un gust foarte asemanator cozonacilor secuiesti – deliciosii Kurtos cu care ne delectam in Iasi la sarbatorile Sf. Parascheva sau cand ne poarta drumurile prin Cheile Bicazului. Iata mai jos o poza a acestei variante, mustind a sirop de caramel.

Pentru ca recomandarea doctorului este sa trec la regim alimentar, varianta preparata pentru azi se poate numi “light”: cantitatile de zahar au fost reduse cu 1-2 linguri in fiecare pas al retetei. Se observa cu ochiul liber diferenta de caramel intre cele doua versiuni. Asta nu inseamna ca varianta dietetica a iesit mai putin buna.

Pe locul trei: pasca. O variatie a retetei oferite de Edith Francu, diferenta fiind un aluat de placinta asezat la fundul tavii si mici modificari ale compozitiei (pe ici, pe colo, prin partile esentiale). Totul rumenit un pic mai mult decat e necesar. Avantajul e ca se poate elimina aluatul putin ars de dedesubt, lasand compozitia numai buna de savurat. N-am mai avut rabdare sa pozez pasca in mod separat, asa ca singura poza e combinatia de la inceputul articolului.

La capitolul pofte se numara clatitele pregatite de Ana dis de dimineata si savurate cu crema de ciocolata (ea) si marmelada de fructe de padure (eu).

In completare se afla parjoalele/chiftelutele preparate de acum o saptamana pentru ziua de nastere a Anei si pastrate la congelator. Ca garnitura, o combinatie de legume preparate in la abur in cratita Zepter (cartofi, ciuperci, muguri de sparanghel, morcov, usturoi verde), cu un pic de apa si o lingura de ulei de masline. Gustos si sanatos.

 
Leave a comment

Posted by on April 24, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , ,

Pastele la Barcelona

Primul Paste petrecut departe de tara. Se fac aproape sapte luni de la sosirea in Barcelona si pot spune ca acesta e primul contact important pe care l-am avut cu romanii de aici. E drept ca ne-am mai intersectat pe strada, prin autobuz sau in supermarket cu alti conationali. Dar cel mai adesea interactiunea se limita la o inclinare a capului, o confirmare reciproca a faptului ca ne recunosteam nationalitatea si atat. Plecam fiecare in treaba lui, grabiti sa ne rezolvam treburile. Au fost si situatii cand am evitat contactul complet – persoanele respective facand parte din acea categorie pe care o evitam si in tara: galagioasa, ostentativa, “baieti de baieti”, “fete de fete”, cocalari si pitipoance. Genul care se lauda in gura mare cu cate tepe a tras fraierilor in ultima saptamana, cate smenuri a facut, cu cate “fetite” s-a “combinat”. Totul in gura mare si la un volum care se face auzit in intreg autobuzul sau vagonul de tren. Astea sunt cele doua fete ale comunitatii romanesti din Barcelona: cei veniti la munca cinstita si cei veniti la smenuri si invarteli. Si datorita lor, azi-noapte, pot spune ca m-am simtit putin ca in tara, cu bune si mai putin bune.

Aseara am fost la slujba de Inviere tinuta in Parohia Sf. Gheorghe. Deoarece nu s-a reusit construirea unei biserici proprii, slujbele se tin de obicei in biserica parohiei catolice St. Ferran, la cateva sute de metri de Piata Espana. Aseara insa, in mod exceptional, slujba s-a tinut la biserica spitalului Sant Pau, in apropiere de vestita Sagrada Familia. Din discursul preotului, se pare ca doar la cateva sute de metri se afla terenul cumparat de parohie pentru ridicarea bisericii, actiune blocata insa de lipsa banilor.

Sa revenim insa la oile noastre. Cum spuneam, vreme de o ora si jumatate, ne-am simtit mai aproape de casa si de cei dragi. Vreme de o ora si jumatate am auzit in jur numai romaneste, fara sa ne chinuim sa intelegem ce vorbesc cei de langa noi. Am vazut cateva sute de oameni adunati impreuna ca sa mai uite de dorul de casa. Majoritatea tineri sau in floarea varstei, multi cu copii de mana sau in carucioare. Oameni fortati de situatia din tara sa isi caute norocul pe meleaguri straine.

Am vazut si partea mai putin atragatoare: masini parcate la gramada pe strada, in fata bisericii, cu geamurile coborate din care rasunau manele; grupuri pe scarile de la intrare, cu dozele de bere in mana si tigarile aprinse, cativa vanzatori de lumanari, imbiind lumea sa le cumpere marfa. Erau lumarari decorative, de pus in sfesnice pe masa – macar daca ar fi fost tip candela. Nu am retinut pretul, dar am fost mai bucuros sa platesc 2.5 euro inauntru pe o lumanare mare din ceara curata.

Desi biserica e de dimensiuni mari, asemanatoare cu cele ale Mitropoliei din Iasi, era totusi plina de oameni. A durat aproape jumatate de ora pana s-a facut cat de cat ordine, eliminandu-se inghesuiala de la intrare si de pe culoarele dintre randurile de banci. Dupa aceea a fost chiar o atmosfera foarte placuta. In mod normal am probleme cu bisericile pline in timpul slujbelor, din cauza aerului inchis si a fumului de lumanari. Aici insa, tavanul foarte inalt si usile deschise au ajutat la ventilatie, iar durata participarii a fost limitata mai mult de oboseala si de pretul biletului de parcare.

Per ansamblu, a fost o experienta foarte placuta, completata de parfumul copacilor infloriti pe drumul spre parcarea unde lasasem masina (salcami si, probabil, iasomie, conform slabelor nostre cunostinte botanice).

Vorbind de parcare: exista o parcare subterana vis-a-vis de biserica St Pau, dar era plina in momentul in care am ajuns noi. Am gasit locuri insa in parcarea spitalului, aflata sus pe deal, in partea opusa a complexului. Am platit 5.10 euro pentru aproape doua ore. Tot acolo exista si o parcare in aer liber, cu automat de tichete. In mod obisnuit, tarifele sunt mai mici in acest caz, dar stationarea are durata limitata.

 
2 Comments

Posted by on April 24, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , , ,

Ora Pamantului

Am mai auzit in trecut aceasta expresie (Ora Pamantului / Earth Hour), dar marturisesc ca nu i-am acordat prea multa atentie. Nu prea obisnuiesc sa urmaresc stirile, asa ca descrierile evenimentului au cam trecut pe langa mine pana acum. Tot ce stiam era ca, intr-o anumita zi, la un anumit moment, participantii la acest eveniment inchid toate luminile si aparatele electrice, intr-un efort de a trage un semnal de alarma privind risipa de energie. De obicei aflam detalii dupa eveniment, cand descrierea activitatilor aparea la programele de stiri.

Anul acesta am devenit constient de eveniment datorita YouTube. Aseara am fost intrigat de prezenta unui intrerupator langa titlul clipurilor video, care, la activare, “stingea lumina” in pagina, inlocuind fundalul alb cu unul negru. Nu am rezistat curiozitatii de data asta si am cautat mai multe informatii. In plus, am decis sa scriu articolul de azi pe acest subiect, in loc de ce aveam de gand initial (despre cum e sa fii sofer in Barcelona).

Ideea cu “stinsul luminii pe site” a fost adoptata si de Google acum cativa ani, dar au renuntat la ea, deoarece majoritatea vizitatorilor erau derutati de noul aspect. In plus, conceptia conform careia o pagina neagra necesita mai putina energie pentru afisare e valabila numai incazul monitoarelor cu ecran OLED, care nu sunt inca suficient de raspandite. Cred, totusi, ca e un simbol suficient de puternic, asa ca am schimbat si eu tema blogului pe una intunecata.

Urmarind situl oficial, am fost uimit de multitudinea de orase spaniole participante. Numai in Barcelona, lista monumentelor ce vor fi “deconectate” pe parcursul evenimentului este impresionanta: Sagrada Familia, Arcul de Triumf, Primaria, Castelul Montjuic si multe altele. Nu cred insa ca am sa ajung in oras pentru eveniment, caci vremea se anunta mai putin prietenoasa cu activitatile in aer liber.

Pentru cei interesati, iata o lista de resurse:

Iata si doua din clipurile oficiale ale evenimentului de anul acesta:

Ca tot e vorba de activitati ecologice, nu pot sa nu remarc atentia data protejarii mediului de catre autoritatile din Barcelona. Este puternic incurajata folosirea scuterelor si bicicletelor in locul masinii personale. Exista chiar si un serviciu de bike-sharing care, in schimbul unei taxe anuale relativ infime, iti permite sa folosesti o bicicleta timp de maxim 30 de minute, pentru a ajunge la destinatia dorita. Depasirea timpului este taxata suplimentar, iar accesul gratuit se reseteaza dupa 2 ore de pauza.

In comparatie cu Iasi (din experienta personala) sau Bucuresti (din auzite), transportul public local e cu ani-lumina inainte. E foarte usor sa te deplasezi in oras si in suburbii folosind metroul si trenurile locale (ceea ce ar echivala cu metroul usor din Bucuresti), care circula cu o frecventa mare si destul de punctual. In general, caci apar si exceptii, mai mult sau mai putin frecvente. Garile importante beneficiaza de parcare publica gratuita, astfel ca poti veni cu masina personala pana la gara, si de acolo sa iei trenul pentru a ajunge in centrul orasului. O mare parte din autobuze circula pe combustibili alternativi, majoritatea sunt relativ noi si nu am vazut pana acum nici unul care sa geama din toate incheieturile si sa lase in urma nori sufocanti de fum. In plus, pe arterele principale, exista benzi separate pentru taxiuri si autobuze, special pentru a reduce timpii morti din trafic. E posibil astfel ca la orele de varf sa ajungi mai repede cu autobuzul decat cu masina personala. Nu mai vorbim de tren sau metrou.

Stiu ca in Romania se discuta introducerea pungilor biodegradabile pentru cumparaturile din supermarket. Aici, la magazinele Carrefour ti se ofera pungi biodegradabile din amidon de cartofi pentru cumparaturi (la pretul de un eurocent pe bucata). La Caprabo/Eroski (cel mai mare lant de magazine spaniol), daca ai venit cu sacosa de acasa, ti se da un discount de cativa centi, contravaloarea pungilor de plastic. Toate lanturile de supermagazine au sacose refolosibile, imprimate cu logo-ul propriu. Nu stiu inca daca poti sa schimbi aici sacosa deteriorata pentru una noua, dar in Iasi era posibil acest lucru, la Carrefour. Personal, am tot timpul in portbagaj cateva asemenea sacose: e suficient sa vin cu carutul pana la masina si sa transfer cumparaturile in sacose si genti, fara sa ma tem ca s-ar putea rupe punga de plastic si sa imprastii totul pe jos.

In plus, se da o atentie sporita reciclarii gunoaielor. Exista containere pentru sticla (vopsite in verde), recipiente de plastic (galben), cu exceptia celor pentru substante toxice, resturi organice (maro), hartie si carton (albastru). La supermarketuri se gasesc containere pentru depozitarea bateriilor uzate, iar recent, pe canalele tv se distribuie o serie de spoturi pentru colectarea si reciclarea becurilor si tuburilor fluorescente uzate. Nu stiu inca daca se face colectarea separata a dozelor de aluminiu, precum cele de la cutiile de suc sau bere.

Sa revenim insa la tema initiala. Discutiile despre Ora Pamantului, cumulate cu recentele evenimente tragice din Japonia, ma trimit cu gandul la un clip al regretatului George Carlin, pe tema “Salvarii Planetei”:

E drept ca ideile prezentate sunt parte dintr-un act satiric si trebuie considerate ca atare. E de la sine inteles ca sunt pline de exagerari, in scopul de a starni rasul spectatorilor. La fel cum e de necontestat ca un sambure de adevar exista totusi. Planeta nu are nevoie de noi, ci noi avem nevoie de ea. Cred ca e cazul sa ne folosim de egoismul natural al fiintelor umane: nu trebuie sa fim cavaleri idealisti care lupta pentru salvarea domnitei Pamant, aflata la ananghie. Miza e mult mai mare: supravietuirea noastra, a copiilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri, ca sa parafrazam cronicarii de demult.

E mai usor sa te motivezi invocand interese personale decat niste idei abstracte. Iar marea majoritate a oamenilor (inclusiv subsemnatul) nu a ajuns inca la nivelul prezentat de Capitanul Picard in Star Trek. Nu suntem suficient de evoluati ca mentalitate incat sa fim manati numai de idei superioare si de idealuri marete. Reducerea poluarii, salvarea pinguinilor, extinderea desertului, criza apei potabile, criza energetica si multe altele par notiuni abstracte pentru persoana din fata televizorului sau a calculatorului.

De aceea propun urmatorul exercitiu mental: de fiecare data cand aprindem un bec, sa ne gandim ca nu facem altceva decat sa crestem valoarea facturii de energie. Avem nevoie neaparat sa tinem acel bec aprins? E unul din becurile clasice, cu filament? Sau unul economic, ce consuma de 3-4 ori mai putina energie? Avem nevoie sa tinem deschise in acelasi timp calculatorul, televizorul si sistemul audio? Avem nevoie sa deschidem robinetul la maxim cand ne spalam pe dinti? Cata apa curge inutil in timp ce manevrati periuta in gura? Cat costa acea apa? E neaparata nevoie sa pornim aerul conditionat sau e suficient sa deschidem larg fereastra? Si exemplele pot continua. Cred ca va fi mai usor sa reducem risipa daca o vom cuantifica in costuri directe pentru buzunarul propriu.

Efectele nu vor fi vizibile imediat. Dar daca fiecare dintre noi participa cate putin, rezultatele adunate vor conta. Imi aduc aminte de o vorba veche: nu te poti numi om implinit daca nu ai construit o casa, nu ai plantat un pom si nu ai sapat o fantana. Dupa acest criteriu … cati dintre noi ne putem considera oameni impliniti?

 
Leave a comment

Posted by on March 26, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , ,

Proceduri legale

Nota: Informatia din acest articol este nu mai este de actualitate. Foarte probabil cerintele din ziua de azi sunt diferite. Fiind plecat din Spania, nu mai am nici interesul nici posibilitatea de a actualiza articolul. Cei care doresc informatii asemanatoare sunt sfatuiti sa se adreseze Consulatului Romaniei din Barcelona.

 

La mutarea in Barcelona sunt cateva proceduri legale esentiale care trebuie urmate. Deoarece imbarligate sunt caile birocratiei spaniole, dupa cum mentionam cu ceva timp in urma, iata in continuare descrierea acestora si ordinea optima de efectuare. Procedurile si documentele mentionate sunt valabile in cazul cetatenilor UE (si a romanilor in particular).

1. Empadroniamiento

Empadroniamiento reprezinta inregistrarea la primaria locala (ayuntamiento). In Barcelona (si in alte orase mari) exista cate un ayuntamiento pentru fiecare cartier. Cel mai sigur e sa ceri informatii de la proprietarul apartamentului unde stai. Pentru efectuarea inregistrarii este nevoie doar de pasaport (sau carte de identitate) si de contractul de inchiriere, toate in original. Daca stai fara contract la altcineva in apartament sau imparti un apartament cu alte persoane si contractul nu e pe numele tau, lucrurile devin ceva mai complicate. In acest caz trebuie luat de la ayuntamiento un formular special – Autorización de Empadronamiento – pe care titularul de contract o va completa, atestand ca locuiesti la adresa mentionata. In plus, mai e nevoie de o fotocopie dupa cartea de identitate sau pasaportul titularului. In cazul meu, a trebuit sa completez acest formular pentru sotia mea – deoarece contractul de inchiriere e pe numele meu.

Cand aveti toate actele necesare, mergeti la ayuntamiento de care apartineti si intreaga procedura se rezolva in 10-15 minute. Veti primi niste certificate – volante de empadroniamiento – care vor fi necesare pentru efectuarea altor proceduri. Acestea sunt valabile 3 luni (din cate tin minte) si nu se permit fotocopii. Partea buna e ca emiterea lor e gratuita, asa ca e bine sa ceri cateva exemplare in plus de la bun inceput.

2. NIE

NIE (Numero de Identificatión de Extranjero) este un fel de CNP spaniol. Te identifica in mod unic pe tine, ca persoana straina, care locuieste in Spania si e necesar pentru aproape orice: ca sa inchei un contract de munca, sa deschizi un cont la banca, sa cumper sau sa vinzi proprietati si multe altele. Practic nu poti face nimic important aici fara un asemenea numar. Pentru a obtine NIE trebuie mers la un Oficina de extranjeros, care, de obicei, sunt arondate la sectiile de politie locala. Pentru Barcelona, acest birou se afla in sediul Directiei Generale de Politie de pe C/ Balmes, 192 si e deschis intre orele 09-14, de luni pana vineri. Pentru alte localitati, fie intrebi la ayuntamiento (cand faci empadroniamiento), fie mergi la biroul mentionat mai sus si vei primi indicatiile necesare.

Pentru obtinerea NIE e nevoie de urmatoarele acte:

  • un formular tipizat – Ex. 16 (PDF) sau direct de la sediul comisariatului
  • cartea de identitate sau pasaportul (original si copie)
  • certificatul de empadroniamiento (e bine de avut: eu am obtinut NIE fara acest certificat, in Barcelona, dar pentru sotia mea, in Castelldefels, mi s-a cerut aceasta hartie.)

Cu aceste acte te prezinti la biroul pentru straini, iei un numar de ordine si astepti sa fii chemat. Daca toate hartiile sunt in regula, vei primi un formular auto-copiant, cu care mergi la cea mai apropiata banca si platesti o taxa de aproximativ 10 euro. Cu dovada de plata te intorci la sectia de politie de unde ai venit, iei alt numar de ordine si, cand iti vine randul, in cateva minute primesti hartia verde care iti deschide portile Spaniei.

3. Inscrierea in sistemul de securitate sociala

Imediat ce ai obtinut NIE, e bine sa mergi la cel mai apropiat birou de securitate sociala, sa te inscrii in sistem. Acest lucru e necesar pentru angajare, inscrierea la medic, somaj si multe altele. Pentru cei ce obtin NIE in Barcelona, la comisariatul de pe Balmes, 192, cel mai apropiat birou de securitate sociala se afla pe Travessera de Gràcia, 117. Pentru alte locatii, cel mai bine e de intrebat la comisariatul de unde obtii NIE.

Actele necesare sunt:

  • certificatul verde NIE (original si copie)
  • cartea de identitate/pasaport (original si copie)

E bine sa ai cateva copii in plus dupa CI si NIE – nu se stie niciodata cand ai nevoie de una. Nu tin minte sa fie nevoie de alt formular – daca este, atunci il vei primi de acolo.

Aceste 3 proceduri sunt cele de care ai neaparata nevoie pentru a trai in Spania. Am sa dedic un articol viitor pentru inscrierea in sistemul de sanatate.

 
10 Comments

Posted by on February 12, 2011 in Viata in Barcelona

 

Tags: , , , ,

Tarzan puternic, marmota si ceapeul

Va puteti intreba ce legatura poate fi intre elementele mentionate in titlu? Aparent niciuna, de aceea e nevoie cateva elemente ajutatoare. Primul e un banc cu Tarzan si Jane:

Tarzan in timp ce facea sex cu Jane, se tot invirtea in jurul buricului;
Jane: “Tarzan! gaura e mai jos!”
Tarzan nimic.
Dupa un timp, iar: “Tarzan! gaura e mai jos!”
Tarzan nimic;
Dupa inca un timp, iar:
“Tarzan!!! gaura e mai jos!!!”
Dar Tarzan de-acolo: “Tarzan puternic! Tarzan face alta gaura!” 

Al doilea element ajutator e binecunoscuta reclama de la Milka – cea in care “marmota invelea ciocolata in staniol”. De la prima difuzare si pana acum, expresia respectiva a intrat in vocabularul uzual, fiind rostita in orice ocazie in care cineva simte ca e luat peste picior.

Legatura cu bancul de mai sus? “Tarzan puternic” a devenit expresia favorita, a mea si a Anei, pentru situatiile cand se incearca rezolvarea unei probleme prin aplicare excesiva de forta sau cand incerci ceva peste puterile tale.

Cum se aplica zicala in situatia de fata? Simplu. Marti seara, dupa programul de lucru, am coborat la sala de gimnastica de la subsol. Si, in loc sa ma multumesc cu exercitiile cardio (banda de alergare si bicicleta eliptica), m-am repezit si la greutati si echere din atarnat (Tarzan puternic, Tarzan face exercitii). Rezultatul? Intinderi musculare la nivelul inferior al cutiei toracice. Adica dureri acute la fiecare respiratie, culminand in doua nopti dormite ca in gara – pe apucate si din sezut.

Am ajuns astfel joi sa fac cunostinta in mod direct cu sistemul de sanatate spaniol – adica C.A.P (Centru de Asistenta Primara), ceea ce la noi ar fi o policlinica sau dispensar. Din pacate, desi exista un asemenea C.A.P. la cateva sute de metri de unde locuim, medicul de familie arondat avea deja prea multi pacienti, asa ca am fost repartizat la centrul ambulatoriu din Gava, la cativa km distanta.

Pentru ca medicul de familie la care eram arondat era disponibil pentru programare abia dupa weekend, am ajuns la ambulatoriu. Dupa ce asistenta de serviciu m-a inscris in planificarea de pe computer, am asteptat aproape 10-15 minute, pana am intrat la consultatie. Dupa inca 5 minute de comunicare (mai mult sau mai putin) reusita folosind limba spaniola, am avut placuta surpriza ca respectivul medic sa treaca pe engleza, ceea ce a simplificat enorm procesul. Fiind prima vizita la medic in Spania, am fost intrebat despre afectiunile majore, alergii la medicamente, eventuale tratamente pe care le fac. Iar totul a ajuns in calculator, probabil in profilul meu personal.

Am fost sfatuit cordial sa muncesc cu cap, nu din greu (work smart, not hard), sa renunt la activitatile fizice solicitante pentru cel putin doua saptamani, iar apoi sa ma limitez la exercitii cardio si/sau inot. Am primit retetele pentru anti-inflamator (Diclofenac) si calmant (Tetrazepam), am multumit frumos pentru ajutor si am plecat.

Urmatoarea problema a fost localizarea unei farmacii. Daca la noi te impiedici la fiecare 10 metri de o farmacie, aici situatia e diferita. Nu era nici una langa policlinica, nu am reusit sa inteleg indrumarile asistentei de garda si nici nu am vazut nici una din masina cat timp cautam loc de parcare. Am ajuns astfel tocmai la limita dintre GavaMar si Castelldefels, unde am reusit sa imi iau medicamentele prescrise. Si pentru totul am platit mai putin de 3 euro. Fapt interesant: farmacistul a decupat codul de bare depe cutiile cu medicamente si le-a lipit cu scotch pe partea de reteta care a ramas la el.

Initial, voiam sa inchei acest articol cu descrierea procesului de inregistrare in sistemul medical. Tinand insa cont ca nu am descris inca pasii anteriori (empadroniamento, NIE si sistemul de securitate sociala), am sa mai aman acest subiect deocamdata. Pana data viitoare, toate cele bune.

 
Leave a comment

Posted by on February 4, 2011 in Personal, Viata in Barcelona

 

Tags: , , , ,