RSS

Pastele la Barcelona

Primul Paste petrecut departe de tara. Se fac aproape sapte luni de la sosirea in Barcelona si pot spune ca acesta e primul contact important pe care l-am avut cu romanii de aici. E drept ca ne-am mai intersectat pe strada, prin autobuz sau in supermarket cu alti conationali. Dar cel mai adesea interactiunea se limita la o inclinare a capului, o confirmare reciproca a faptului ca ne recunosteam nationalitatea si atat. Plecam fiecare in treaba lui, grabiti sa ne rezolvam treburile. Au fost si situatii cand am evitat contactul complet – persoanele respective facand parte din acea categorie pe care o evitam si in tara: galagioasa, ostentativa, “baieti de baieti”, “fete de fete”, cocalari si pitipoance. Genul care se lauda in gura mare cu cate tepe a tras fraierilor in ultima saptamana, cate smenuri a facut, cu cate “fetite” s-a “combinat”. Totul in gura mare si la un volum care se face auzit in intreg autobuzul sau vagonul de tren. Astea sunt cele doua fete ale comunitatii romanesti din Barcelona: cei veniti la munca cinstita si cei veniti la smenuri si invarteli. Si datorita lor, azi-noapte, pot spune ca m-am simtit putin ca in tara, cu bune si mai putin bune.

Aseara am fost la slujba de Inviere tinuta in Parohia Sf. Gheorghe. Deoarece nu s-a reusit construirea unei biserici proprii, slujbele se tin de obicei in biserica parohiei catolice St. Ferran, la cateva sute de metri de Piata Espana. Aseara insa, in mod exceptional, slujba s-a tinut la biserica spitalului Sant Pau, in apropiere de vestita Sagrada Familia. Din discursul preotului, se pare ca doar la cateva sute de metri se afla terenul cumparat de parohie pentru ridicarea bisericii, actiune blocata insa de lipsa banilor.

Sa revenim insa la oile noastre. Cum spuneam, vreme de o ora si jumatate, ne-am simtit mai aproape de casa si de cei dragi. Vreme de o ora si jumatate am auzit in jur numai romaneste, fara sa ne chinuim sa intelegem ce vorbesc cei de langa noi. Am vazut cateva sute de oameni adunati impreuna ca sa mai uite de dorul de casa. Majoritatea tineri sau in floarea varstei, multi cu copii de mana sau in carucioare. Oameni fortati de situatia din tara sa isi caute norocul pe meleaguri straine.

Am vazut si partea mai putin atragatoare: masini parcate la gramada pe strada, in fata bisericii, cu geamurile coborate din care rasunau manele; grupuri pe scarile de la intrare, cu dozele de bere in mana si tigarile aprinse, cativa vanzatori de lumanari, imbiind lumea sa le cumpere marfa. Erau lumarari decorative, de pus in sfesnice pe masa – macar daca ar fi fost tip candela. Nu am retinut pretul, dar am fost mai bucuros sa platesc 2.5 euro inauntru pe o lumanare mare din ceara curata.

Desi biserica e de dimensiuni mari, asemanatoare cu cele ale Mitropoliei din Iasi, era totusi plina de oameni. A durat aproape jumatate de ora pana s-a facut cat de cat ordine, eliminandu-se inghesuiala de la intrare si de pe culoarele dintre randurile de banci. Dupa aceea a fost chiar o atmosfera foarte placuta. In mod normal am probleme cu bisericile pline in timpul slujbelor, din cauza aerului inchis si a fumului de lumanari. Aici insa, tavanul foarte inalt si usile deschise au ajutat la ventilatie, iar durata participarii a fost limitata mai mult de oboseala si de pretul biletului de parcare.

Per ansamblu, a fost o experienta foarte placuta, completata de parfumul copacilor infloriti pe drumul spre parcarea unde lasasem masina (salcami si, probabil, iasomie, conform slabelor nostre cunostinte botanice).

Vorbind de parcare: exista o parcare subterana vis-a-vis de biserica St Pau, dar era plina in momentul in care am ajuns noi. Am gasit locuri insa in parcarea spitalului, aflata sus pe deal, in partea opusa a complexului. Am platit 5.10 euro pentru aproape doua ore. Tot acolo exista si o parcare in aer liber, cu automat de tichete. In mod obisnuit, tarifele sunt mai mici in acest caz, dar stationarea are durata limitata.

 
2 Comments

Posted by on April 24, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , , ,

Ora Pamantului

Am mai auzit in trecut aceasta expresie (Ora Pamantului / Earth Hour), dar marturisesc ca nu i-am acordat prea multa atentie. Nu prea obisnuiesc sa urmaresc stirile, asa ca descrierile evenimentului au cam trecut pe langa mine pana acum. Tot ce stiam era ca, intr-o anumita zi, la un anumit moment, participantii la acest eveniment inchid toate luminile si aparatele electrice, intr-un efort de a trage un semnal de alarma privind risipa de energie. De obicei aflam detalii dupa eveniment, cand descrierea activitatilor aparea la programele de stiri.

Anul acesta am devenit constient de eveniment datorita YouTube. Aseara am fost intrigat de prezenta unui intrerupator langa titlul clipurilor video, care, la activare, “stingea lumina” in pagina, inlocuind fundalul alb cu unul negru. Nu am rezistat curiozitatii de data asta si am cautat mai multe informatii. In plus, am decis sa scriu articolul de azi pe acest subiect, in loc de ce aveam de gand initial (despre cum e sa fii sofer in Barcelona).

Ideea cu “stinsul luminii pe site” a fost adoptata si de Google acum cativa ani, dar au renuntat la ea, deoarece majoritatea vizitatorilor erau derutati de noul aspect. In plus, conceptia conform careia o pagina neagra necesita mai putina energie pentru afisare e valabila numai incazul monitoarelor cu ecran OLED, care nu sunt inca suficient de raspandite. Cred, totusi, ca e un simbol suficient de puternic, asa ca am schimbat si eu tema blogului pe una intunecata.

Urmarind situl oficial, am fost uimit de multitudinea de orase spaniole participante. Numai in Barcelona, lista monumentelor ce vor fi “deconectate” pe parcursul evenimentului este impresionanta: Sagrada Familia, Arcul de Triumf, Primaria, Castelul Montjuic si multe altele. Nu cred insa ca am sa ajung in oras pentru eveniment, caci vremea se anunta mai putin prietenoasa cu activitatile in aer liber.

Pentru cei interesati, iata o lista de resurse:

Iata si doua din clipurile oficiale ale evenimentului de anul acesta:

Ca tot e vorba de activitati ecologice, nu pot sa nu remarc atentia data protejarii mediului de catre autoritatile din Barcelona. Este puternic incurajata folosirea scuterelor si bicicletelor in locul masinii personale. Exista chiar si un serviciu de bike-sharing care, in schimbul unei taxe anuale relativ infime, iti permite sa folosesti o bicicleta timp de maxim 30 de minute, pentru a ajunge la destinatia dorita. Depasirea timpului este taxata suplimentar, iar accesul gratuit se reseteaza dupa 2 ore de pauza.

In comparatie cu Iasi (din experienta personala) sau Bucuresti (din auzite), transportul public local e cu ani-lumina inainte. E foarte usor sa te deplasezi in oras si in suburbii folosind metroul si trenurile locale (ceea ce ar echivala cu metroul usor din Bucuresti), care circula cu o frecventa mare si destul de punctual. In general, caci apar si exceptii, mai mult sau mai putin frecvente. Garile importante beneficiaza de parcare publica gratuita, astfel ca poti veni cu masina personala pana la gara, si de acolo sa iei trenul pentru a ajunge in centrul orasului. O mare parte din autobuze circula pe combustibili alternativi, majoritatea sunt relativ noi si nu am vazut pana acum nici unul care sa geama din toate incheieturile si sa lase in urma nori sufocanti de fum. In plus, pe arterele principale, exista benzi separate pentru taxiuri si autobuze, special pentru a reduce timpii morti din trafic. E posibil astfel ca la orele de varf sa ajungi mai repede cu autobuzul decat cu masina personala. Nu mai vorbim de tren sau metrou.

Stiu ca in Romania se discuta introducerea pungilor biodegradabile pentru cumparaturile din supermarket. Aici, la magazinele Carrefour ti se ofera pungi biodegradabile din amidon de cartofi pentru cumparaturi (la pretul de un eurocent pe bucata). La Caprabo/Eroski (cel mai mare lant de magazine spaniol), daca ai venit cu sacosa de acasa, ti se da un discount de cativa centi, contravaloarea pungilor de plastic. Toate lanturile de supermagazine au sacose refolosibile, imprimate cu logo-ul propriu. Nu stiu inca daca poti sa schimbi aici sacosa deteriorata pentru una noua, dar in Iasi era posibil acest lucru, la Carrefour. Personal, am tot timpul in portbagaj cateva asemenea sacose: e suficient sa vin cu carutul pana la masina si sa transfer cumparaturile in sacose si genti, fara sa ma tem ca s-ar putea rupe punga de plastic si sa imprastii totul pe jos.

In plus, se da o atentie sporita reciclarii gunoaielor. Exista containere pentru sticla (vopsite in verde), recipiente de plastic (galben), cu exceptia celor pentru substante toxice, resturi organice (maro), hartie si carton (albastru). La supermarketuri se gasesc containere pentru depozitarea bateriilor uzate, iar recent, pe canalele tv se distribuie o serie de spoturi pentru colectarea si reciclarea becurilor si tuburilor fluorescente uzate. Nu stiu inca daca se face colectarea separata a dozelor de aluminiu, precum cele de la cutiile de suc sau bere.

Sa revenim insa la tema initiala. Discutiile despre Ora Pamantului, cumulate cu recentele evenimente tragice din Japonia, ma trimit cu gandul la un clip al regretatului George Carlin, pe tema “Salvarii Planetei”:

E drept ca ideile prezentate sunt parte dintr-un act satiric si trebuie considerate ca atare. E de la sine inteles ca sunt pline de exagerari, in scopul de a starni rasul spectatorilor. La fel cum e de necontestat ca un sambure de adevar exista totusi. Planeta nu are nevoie de noi, ci noi avem nevoie de ea. Cred ca e cazul sa ne folosim de egoismul natural al fiintelor umane: nu trebuie sa fim cavaleri idealisti care lupta pentru salvarea domnitei Pamant, aflata la ananghie. Miza e mult mai mare: supravietuirea noastra, a copiilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri, ca sa parafrazam cronicarii de demult.

E mai usor sa te motivezi invocand interese personale decat niste idei abstracte. Iar marea majoritate a oamenilor (inclusiv subsemnatul) nu a ajuns inca la nivelul prezentat de Capitanul Picard in Star Trek. Nu suntem suficient de evoluati ca mentalitate incat sa fim manati numai de idei superioare si de idealuri marete. Reducerea poluarii, salvarea pinguinilor, extinderea desertului, criza apei potabile, criza energetica si multe altele par notiuni abstracte pentru persoana din fata televizorului sau a calculatorului.

De aceea propun urmatorul exercitiu mental: de fiecare data cand aprindem un bec, sa ne gandim ca nu facem altceva decat sa crestem valoarea facturii de energie. Avem nevoie neaparat sa tinem acel bec aprins? E unul din becurile clasice, cu filament? Sau unul economic, ce consuma de 3-4 ori mai putina energie? Avem nevoie sa tinem deschise in acelasi timp calculatorul, televizorul si sistemul audio? Avem nevoie sa deschidem robinetul la maxim cand ne spalam pe dinti? Cata apa curge inutil in timp ce manevrati periuta in gura? Cat costa acea apa? E neaparata nevoie sa pornim aerul conditionat sau e suficient sa deschidem larg fereastra? Si exemplele pot continua. Cred ca va fi mai usor sa reducem risipa daca o vom cuantifica in costuri directe pentru buzunarul propriu.

Efectele nu vor fi vizibile imediat. Dar daca fiecare dintre noi participa cate putin, rezultatele adunate vor conta. Imi aduc aminte de o vorba veche: nu te poti numi om implinit daca nu ai construit o casa, nu ai plantat un pom si nu ai sapat o fantana. Dupa acest criteriu … cati dintre noi ne putem considera oameni impliniti?

 
Leave a comment

Posted by on March 26, 2011 in Diverse, Viata in Barcelona

 

Tags: , , ,

Super-Luna

Se pare ca azi am avut parte de un eveniment aparte. Cea mai mare luna din ultimii 20 de ani – cu 14% mai mare si cu 30% mai luminoasa – “Super Luna“. Suna a reclama de detergent, nu? Din fericire, zilele senine au revenit dupa o saptamana de ploaie abundenta. Nu pot spune cu ochiul liber ca pot percepe diferenta fata de alte luni pline. Asa ca am facut cateva poze ca sa “imortalizez” evenimentul.

Dunga luminoasa din ultima poza e de fapt un avion decoland de pe aeroportul El Prat (BCN) aflat la cativa km departare, care a trecut prin cadru, de-a lungul celor 10 secunde de expunere. Pacat ca nu a putut iesi mai clara. Cred ca un trepied ar trebui sa fie curand pe lista mea de cumparaturi.

P.S. Bineinteles ca intr-o asemenea seara frumoasa nu se putea fara o plimbare sub clar de luna pe plaja. Asa ca am profitat de ocazie sa mai fac cateva poze. Si mi-am intarit convingerea ca am neaparata nevoie de un trepied daca vreau sa mai repet experienta. E aproape imposibil sa realizezi fotografii de noapte cu expunere prelungita tinand camera in mana.

 
Leave a comment

Posted by on March 19, 2011 in Diverse

 

Tags: , ,

Vine, vine primavara

Nu ma pot plange ca am suferit o iarna grea anul asta, considerand ca in jurul Barcelonei temperaturile negative sunt o exceptie chiar si in mijloc de ianuarie. Pot spune insa ca plimbarea de azi mi-a readus in atentie faptul ca primavara sta sa inceapa.

Am vazut azi primii toporasi, copaci inmuguriti (exceptand un copac necunoscut mie care de vreo doua-trei saptamani afiseaza manunchiuri de flori galbene), rate balacindu-se pe canal, soparle intinzandu-se la soare si o egreta curioasa. Parca toata natura s-a adunat sa-ti sopteasca suav: “Inchide naibii laptopul si iesi afara la soare, ca ai stat destul ca o closca in casa toata iarna.” Sau, ma rog, ceva asemanator. Nu am fost acuzat prea des de romantism in exprimare.

Iata si dovezile fotografice:

In rest, ne-am bucurat de o plimbare lunga pe plaja, de soare, de nisip, de valuri si de o procesiune de motociclete pe 3 roti.

 
Leave a comment

Posted by on February 27, 2011 in Personal

 

Tags: , , ,

Aniversarea lui Constantin Brancusi

Azi se implinesc 135 de ani de la nasterea lui Brancusi. E interesant de constatat ca Google a dedicat unul dintre logo-urile sale personalizate acestei ocazii (asa-numitele “Doodles”). Probabil ca sumele imense cu care s-au vandut in ultimii ani cateva din sculpturile sale au ridicat suficienta atentie asupra operei lui: “Danaide” ($18 mil. in 2002), “Pasarea in spatiu” ($27.45 mil. in 2005) si “Madame L.R.” ($37.1 mil. in 2009).

 
Leave a comment

Posted by on February 19, 2011 in Romania

 

Tags: , ,

Proceduri legale

Nota: Informatia din acest articol este nu mai este de actualitate. Foarte probabil cerintele din ziua de azi sunt diferite. Fiind plecat din Spania, nu mai am nici interesul nici posibilitatea de a actualiza articolul. Cei care doresc informatii asemanatoare sunt sfatuiti sa se adreseze Consulatului Romaniei din Barcelona.

 

La mutarea in Barcelona sunt cateva proceduri legale esentiale care trebuie urmate. Deoarece imbarligate sunt caile birocratiei spaniole, dupa cum mentionam cu ceva timp in urma, iata in continuare descrierea acestora si ordinea optima de efectuare. Procedurile si documentele mentionate sunt valabile in cazul cetatenilor UE (si a romanilor in particular).

1. Empadroniamiento

Empadroniamiento reprezinta inregistrarea la primaria locala (ayuntamiento). In Barcelona (si in alte orase mari) exista cate un ayuntamiento pentru fiecare cartier. Cel mai sigur e sa ceri informatii de la proprietarul apartamentului unde stai. Pentru efectuarea inregistrarii este nevoie doar de pasaport (sau carte de identitate) si de contractul de inchiriere, toate in original. Daca stai fara contract la altcineva in apartament sau imparti un apartament cu alte persoane si contractul nu e pe numele tau, lucrurile devin ceva mai complicate. In acest caz trebuie luat de la ayuntamiento un formular special – Autorización de Empadronamiento – pe care titularul de contract o va completa, atestand ca locuiesti la adresa mentionata. In plus, mai e nevoie de o fotocopie dupa cartea de identitate sau pasaportul titularului. In cazul meu, a trebuit sa completez acest formular pentru sotia mea – deoarece contractul de inchiriere e pe numele meu.

Cand aveti toate actele necesare, mergeti la ayuntamiento de care apartineti si intreaga procedura se rezolva in 10-15 minute. Veti primi niste certificate – volante de empadroniamiento – care vor fi necesare pentru efectuarea altor proceduri. Acestea sunt valabile 3 luni (din cate tin minte) si nu se permit fotocopii. Partea buna e ca emiterea lor e gratuita, asa ca e bine sa ceri cateva exemplare in plus de la bun inceput.

2. NIE

NIE (Numero de Identificatión de Extranjero) este un fel de CNP spaniol. Te identifica in mod unic pe tine, ca persoana straina, care locuieste in Spania si e necesar pentru aproape orice: ca sa inchei un contract de munca, sa deschizi un cont la banca, sa cumper sau sa vinzi proprietati si multe altele. Practic nu poti face nimic important aici fara un asemenea numar. Pentru a obtine NIE trebuie mers la un Oficina de extranjeros, care, de obicei, sunt arondate la sectiile de politie locala. Pentru Barcelona, acest birou se afla in sediul Directiei Generale de Politie de pe C/ Balmes, 192 si e deschis intre orele 09-14, de luni pana vineri. Pentru alte localitati, fie intrebi la ayuntamiento (cand faci empadroniamiento), fie mergi la biroul mentionat mai sus si vei primi indicatiile necesare.

Pentru obtinerea NIE e nevoie de urmatoarele acte:

  • un formular tipizat – Ex. 16 (PDF) sau direct de la sediul comisariatului
  • cartea de identitate sau pasaportul (original si copie)
  • certificatul de empadroniamiento (e bine de avut: eu am obtinut NIE fara acest certificat, in Barcelona, dar pentru sotia mea, in Castelldefels, mi s-a cerut aceasta hartie.)

Cu aceste acte te prezinti la biroul pentru straini, iei un numar de ordine si astepti sa fii chemat. Daca toate hartiile sunt in regula, vei primi un formular auto-copiant, cu care mergi la cea mai apropiata banca si platesti o taxa de aproximativ 10 euro. Cu dovada de plata te intorci la sectia de politie de unde ai venit, iei alt numar de ordine si, cand iti vine randul, in cateva minute primesti hartia verde care iti deschide portile Spaniei.

3. Inscrierea in sistemul de securitate sociala

Imediat ce ai obtinut NIE, e bine sa mergi la cel mai apropiat birou de securitate sociala, sa te inscrii in sistem. Acest lucru e necesar pentru angajare, inscrierea la medic, somaj si multe altele. Pentru cei ce obtin NIE in Barcelona, la comisariatul de pe Balmes, 192, cel mai apropiat birou de securitate sociala se afla pe Travessera de Gràcia, 117. Pentru alte locatii, cel mai bine e de intrebat la comisariatul de unde obtii NIE.

Actele necesare sunt:

  • certificatul verde NIE (original si copie)
  • cartea de identitate/pasaport (original si copie)

E bine sa ai cateva copii in plus dupa CI si NIE – nu se stie niciodata cand ai nevoie de una. Nu tin minte sa fie nevoie de alt formular – daca este, atunci il vei primi de acolo.

Aceste 3 proceduri sunt cele de care ai neaparata nevoie pentru a trai in Spania. Am sa dedic un articol viitor pentru inscrierea in sistemul de sanatate.

 
10 Comments

Posted by on February 12, 2011 in Viata in Barcelona

 

Tags: , , , ,

Tarzan puternic, marmota si ceapeul

Va puteti intreba ce legatura poate fi intre elementele mentionate in titlu? Aparent niciuna, de aceea e nevoie cateva elemente ajutatoare. Primul e un banc cu Tarzan si Jane:

Tarzan in timp ce facea sex cu Jane, se tot invirtea in jurul buricului;
Jane: “Tarzan! gaura e mai jos!”
Tarzan nimic.
Dupa un timp, iar: “Tarzan! gaura e mai jos!”
Tarzan nimic;
Dupa inca un timp, iar:
“Tarzan!!! gaura e mai jos!!!”
Dar Tarzan de-acolo: “Tarzan puternic! Tarzan face alta gaura!” 

Al doilea element ajutator e binecunoscuta reclama de la Milka – cea in care “marmota invelea ciocolata in staniol”. De la prima difuzare si pana acum, expresia respectiva a intrat in vocabularul uzual, fiind rostita in orice ocazie in care cineva simte ca e luat peste picior.

Legatura cu bancul de mai sus? “Tarzan puternic” a devenit expresia favorita, a mea si a Anei, pentru situatiile cand se incearca rezolvarea unei probleme prin aplicare excesiva de forta sau cand incerci ceva peste puterile tale.

Cum se aplica zicala in situatia de fata? Simplu. Marti seara, dupa programul de lucru, am coborat la sala de gimnastica de la subsol. Si, in loc sa ma multumesc cu exercitiile cardio (banda de alergare si bicicleta eliptica), m-am repezit si la greutati si echere din atarnat (Tarzan puternic, Tarzan face exercitii). Rezultatul? Intinderi musculare la nivelul inferior al cutiei toracice. Adica dureri acute la fiecare respiratie, culminand in doua nopti dormite ca in gara – pe apucate si din sezut.

Am ajuns astfel joi sa fac cunostinta in mod direct cu sistemul de sanatate spaniol – adica C.A.P (Centru de Asistenta Primara), ceea ce la noi ar fi o policlinica sau dispensar. Din pacate, desi exista un asemenea C.A.P. la cateva sute de metri de unde locuim, medicul de familie arondat avea deja prea multi pacienti, asa ca am fost repartizat la centrul ambulatoriu din Gava, la cativa km distanta.

Pentru ca medicul de familie la care eram arondat era disponibil pentru programare abia dupa weekend, am ajuns la ambulatoriu. Dupa ce asistenta de serviciu m-a inscris in planificarea de pe computer, am asteptat aproape 10-15 minute, pana am intrat la consultatie. Dupa inca 5 minute de comunicare (mai mult sau mai putin) reusita folosind limba spaniola, am avut placuta surpriza ca respectivul medic sa treaca pe engleza, ceea ce a simplificat enorm procesul. Fiind prima vizita la medic in Spania, am fost intrebat despre afectiunile majore, alergii la medicamente, eventuale tratamente pe care le fac. Iar totul a ajuns in calculator, probabil in profilul meu personal.

Am fost sfatuit cordial sa muncesc cu cap, nu din greu (work smart, not hard), sa renunt la activitatile fizice solicitante pentru cel putin doua saptamani, iar apoi sa ma limitez la exercitii cardio si/sau inot. Am primit retetele pentru anti-inflamator (Diclofenac) si calmant (Tetrazepam), am multumit frumos pentru ajutor si am plecat.

Urmatoarea problema a fost localizarea unei farmacii. Daca la noi te impiedici la fiecare 10 metri de o farmacie, aici situatia e diferita. Nu era nici una langa policlinica, nu am reusit sa inteleg indrumarile asistentei de garda si nici nu am vazut nici una din masina cat timp cautam loc de parcare. Am ajuns astfel tocmai la limita dintre GavaMar si Castelldefels, unde am reusit sa imi iau medicamentele prescrise. Si pentru totul am platit mai putin de 3 euro. Fapt interesant: farmacistul a decupat codul de bare depe cutiile cu medicamente si le-a lipit cu scotch pe partea de reteta care a ramas la el.

Initial, voiam sa inchei acest articol cu descrierea procesului de inregistrare in sistemul medical. Tinand insa cont ca nu am descris inca pasii anteriori (empadroniamento, NIE si sistemul de securitate sociala), am sa mai aman acest subiect deocamdata. Pana data viitoare, toate cele bune.

 
Leave a comment

Posted by on February 4, 2011 in Personal, Viata in Barcelona

 

Tags: , , , ,