RSS

Tag Archives: Tarom

Peripetii aeronautice

Cu ani in urma, cand eram in clasa a X-a, voiam sa devin pilot militar. Cumparam in fiecare luna revista “Top Gun” si studiam cu multa atentie tot ce puteam gasi despre avioanele de lupta. Viata a vrut ca sa aleg o alta cale, dar fascinatia zborului nu m-a parasit.

Primul meu zbor a fost in 2007, de la Bucuresti la Bologna, cu Blue Air. Imi aduc aminte doar decolarea si aterizarea – restul zborului l-am petrecut dormind, recuperand somnul pierdut noaptea anterioara, in autocarul care m-a adus de la Iasi in capitala.

Urmatorul zbor a fost in octombrie 2010 – cel care m-a adus la noua casa catalana. Din nou am ales Blue Air, atat din considerente financiare, cat si din cauza orarului mai convenabil. Peripetiile au inceput inca de pe aeroport: imbarcarea a avut loc cu aproape o ora intarziere. Dupa ce am ajuns in sfarsit la bord, a doua surpriza. Personalul de bord ne anunta ca vom face escala suplimentara la Sibiu pentru alimentare.

Poftim?!?! S-a terminat kerosenul in Bucuresti si nu a mai ajuns pentru noi? Asa ceva mi se pare o greseala de neiertat din partea administratiei aeroportului Baneasa. Cum adica sa nu asiguri combustibilul necesar tuturor zborurilor planificate? Nu cred ca Blue Air avea contract separat pentru combustibil, desi nimic nu m-ar mira. O bila mare neagra pentru cei responsabili.

Ce mai incolo incoace, am petrecut inca o ora pentru a ajunge la Sibiu, unde am facut plinul si am pornit in sfarsit spre Barcelona, cu peste doua ore intarziere. Inca o bila neagra, de data asta, pentru personalul de bord. Am primit din partea lor doar cateva scuze, spuse cu jumatate de gura si mai mult ca parte a discutiilor pe care le-au avut cu pasagerii in parte. Bineinteles, fiind o companie low-cost, orice produs alimentar trebuia cumparat. 2 euro sticla de apa minerala si 4 euro pachetelul de sadvisuri. Frumos ar fi fost sa ne dea macar o apa minerala in contul intarzierii. Ar mai fi ridicat moralul si ar fi aratat ca, desi nu era vina lor, fac tot posibilul ca pasagerii sa fie multumiti de serviciile companiei. Asa, s-au spalat frumos pe maini si si-au vazut de treaba lor mai departe. Sa fi fost oare din cauza ca aeronava si echipajul erau de fapt de la alta companie independenta si erau subinchiriati de Blue Air? In orice caz, nu cred ca voi mai apela la serviciile acestei companii, decat in lipsa de alternative.

Urmatorul zbor (si ultimul deocamdata pana in momentul de fata) a fost cel de intoarcere in tara, pe 23 decembrie. De data asta am ales Tarom, in primul rand pentru ca am luat bilet direct pana la Iasi. Din nou am plecat cu aproape 30 de minute intarziere, de data asta datorita traficului aglomerat de pe aeroportul din Barcelona. Se statea practic la coada pentru decolare:

Cu exceptia catorva zone cu turbulente, una deasupra Italiei, a doua deasupra Carpatilor, zborul a decurs fara nici un incident. Am primit masa de pranz (paste cu carne si branza, o cutiuta de unt, o chifla mica si o briosa). Surprinzator, m-am simtit satul, desi portiile erau destul de mici. Extra bonus a fost punguta pentru gunoi inclusa in pachet, care nu se prea regaseste la alte companii, din cate am auzit. Avand din nou loc la geam, dupa un schimb cu un alt pasager, am putut admira, in sfarsit, privelistea pe care mi-o doream de atata vreme. Enjoy:

Per totat a fost un zbor agreabil. Spre deosebire de Blue Air, in discursul de decolare si aterizare ni s-au prezentat scuze pentru intarziere, in numele companiei. “Lectia” de siguranta a zborului nu a fost recitata monoton de personalul de bord, ci a fost afisata pe monitoare, de-a lungul culoarului, in format video. Tot acolo se afisa pozitia GPS pe harta Europei, precum si parametrii de zbor (altitudine, viteza, temperatura exterioara). O experienta mult superioara unei companii low-cost, fara ca diferenta de pret sa fie prea mare. Nu pot decat sa-i dau dreptate lui Sam, americanul romanizat, cand a caracterizat Tarom drept “Flying Chocolately Goodness“. Si da, insotitoarele de bord purtau la gat acele esarfe colorate.

Problemele au reinceput insa dupa aterizarea la Otopeni. Dupa debarcare, am aflat ca toate cursele spre Moldova sunt anulate, din cauza cetei si nu sunt sanse ca lucrurile sa se schimbe pana la 21:20, cand aveam eu legatura. Ni s-a oferit alternativa unor autocare care sa ne duca pana la Iasi. Bineinteles ca am acceptat – nu se punea problema sa-mi petrec ajunul Craciunului pe aeroport. Trebuia insa sa imi recuperez bagajul, care era destinat sa fie transferat automat spre aeronava de Iasi.

Aici, surpriza. Aparent, zona de debarcare e restrictionata si nu se permite inapoi accesul dupa ce ai iesit. Pentru ca nu eram singura persoana in aceasta situate, a venit in final o reprezentanta Tarom, care ne-a condus la zona de bagaje. Unde valiza mea nu era de gasit. A durat mai bine de jumatate de ora de suspans pana am realizat ca de fapt nici nu a fost trimisa pe banda, deoarece era programata pentru zborul de 21:20. 5 minute si o convorbire telefonica mai tarziu bagajul meu urca pe banda. Ura!

Am primit din partea companiei un sandvis si o sticla de apa la ghiseul de imbarcare – si inca o data dupa ce am ajuns in autocar. Drumul a fost surprinzator de rapid, tinand cont ca era o ceata deasa de s-o tai cu cutitul. Poate a ajutat si distractia – doua filme (Runaway Bride si La Vita e Bella), o jumatate de film de categoria B si aproape o ora de muzica etno semi-manelizata. Oricum, a fost o usurare sa cobor in fata garii din Iasi la ora 2 noaptea, dupa o zi plina de peripetii.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on January 8, 2011 in Personal

 

Tags: , ,